Articol de Thomas Tolnai, director de comunicare al ICDE.
A spune că pandemia din 2020 își va lăsa amprenta, pentru mulți ani de acum încolo, asupra multor domenii de activitate a devenit deja un loc comun. Însă, probabil, puțină lume se gândește că inclusiv limbile noastre vor fi afectate. La doar câteva luni de la debutul pandemiei, se observă, deja, câteva influențe destul de importante în planul lingvistic, atât la nivelul limbilor particulare, cât și la nivel interlingvistic. În acest articol, vom menționa doar trei dintre aspectele care ni se par deopotrivă interesante și notabile.
De ce COVID-19?
Să începem cu însăși denumirea bolii: COVID-19. Acronimul pentru COronaVIrus Disease 2019 este sec, non-sugestiv și artificial pentru majoritatea covârșitoare a oamenilor de pe glob. Pentru a înțelege principalul motiv al acestui fapt, e nevoie să explicăm foarte succint diferența dintre terminologie și lexic (mai precis, dintre unitățile terminologice și unitățile lexicale). Cu toate că atât termenii, cât și ‘cuvintele obișnuite’ (unitățile lexicale) au o funcție semantică (înțeles în sensul cel mai larg), modul în care cele două categorii îndeplinesc această funcție, precum și rolul lor în plan lingvistic sunt fundamental diferite. Termenii specializați sunt folosiți de experți pentru a se referi la concepte precis delimitate în spectrul referențial în care operează. Denominarea în acest caz se face analitic și pornește întotdeauna de la conceptul desemnat. Și e firesc să fie așa, având în vedere că, în domenii precum medicina, fizica, biologia etc., comunicarea trebuie să fie precisă și să nu lase loc de interpretări. De partea cealaltă, cuvintele obișnuite pe care le folosim în limbajul de zi cu zi semnifică și desemnează concepte într-un mod, să-i spunem, mai vag, iar denominarea se face intuitiv. Pentru o mai bună înțelegere a distincției, vom da exemplul substantivului ‘greutate’ care în planul limbajului obișnuit se referă la valoarea pe care un cântar o exprimă în grame, kilograme, livre etc., iar, în planul fizicii se referă la produsul dintre masa unui obiect și accelerația gravitațională. Fizica, așadar, face o distincție clară între masă și greutate, pe când limbajul obișnuit, nu.
Dar să ne întoarcem la COVID-19… În mod evident, avem de-a face cu un termen medical, cel mai probabil inventat de oamenii de știință. Cu toate că desemnează în mod foarte precis viroza respiratorie provocată de virusul SARS-COV-2 (un alt termen-acronim), el este foarte opac și nenatural pentru vorbitorul de rând (iar faptul că este și acronim, pe deasupra, nu ajută deloc). Și asta pentru că oamenii s-au obișnuit să desemneze boli prin denumiri populare, sugestive. De altfel, marea majoritatea a bolilor au atât o denumire populară, cât și o denumire științifică: vărsat de vânt – varicelă, pojar – rujeolă, cancer – neoplasm malign șamd. Abia începând cu sfârșitul secolului XX, a apărut tendința de a neutraliza/uniformiza denumirile afecțiunilor medicale prin utilizarea exclusiv a termenilor care le desemnează (vezi exemplele SIDA, SARS, MERS). Și acum vine întrebarea: de ce? Putem doar specula, însă sunt mai multe explicații posibile. Să fie din cauza estompării tot mai pregnante a barierelor dintre știință și cultura populară în societatea contemporană? Să fie din cauza curentului corectitudinii politice (se impun termeni seci pentru a elimina eventualele conotații negative pe care cuvintele și expresiile uzuale le dezvoltă inevitabil)? Să fie din motive politice pentru a nu implica țara de origine a bolii și a evita o denumire asemănătoare cu gripa spaniolă? Sunt întrebări la care vă invităm să meditați.
Contacți, viruși, a contacta… câteva exemple de etimologie populară
În luna martie, o nouă formă de plural a substantivului ‘contact’ a început să circule nestingherit prin toate mediile de informare. Forma ‘contacți’, (ca plural al substantivului ‘contact’) calchiată, sau, mai precis spus, împrumutată din limba engleză (contact-contacts), deși este justificată de cei care o promovează prin nevoia de a desemna (tot) în plan terminologic persoanele cu care un suspect sau un bolnav COVID-19 intră în contact, rămâne o anomalie din perspectiva sistemului limbii române. Limba română are tendința de a include conceptele abstracte (mai ales pe cele neologice!) în categoria substantivelor neutre. Astfel, încercarea de a „personifica” un contact și de a-l transforma în substantiv masculin este stridentă din punct de vedere lingvistic. În acest caz, ar fi fost dezirabilă alegerea unui alt echivalent pentru substantivul din limba engleză ‘contact(s)’.
O altă greșeală cu o „tradiție” mai lungă este forma de plural a termenului ‘virus’. Avem de a face, din nou, cu un substantiv neutru la origine, deci pluralul ar trebui să fie ‘virusuri’, nu ‘viruși’. Cu toate acestea, în această speță, uzul pare că a bătut norma, ceea ce va duce, cel mai probabil, la renunțarea formei inițiale, corecte din punct de vedere gramatical, a pluralului.
Nu în ultimul rând, vom menționa confuzia dintre verbele a ‘contacta’ și a ‘contracta’. E de reținut că o afecțiune contagioasă se contractează, nu se contactează. Confuzia dintre cele două este atât de răspândită, încât inclusiv publicații, instituții și chiar personalități de marcă folosesc forma incorectă ‘a contacta’.
Toate aceste exemple se pot încadra în categoria etimologiei populare. Acest fenomen lingvistic se manifestă, printre altele, prin denaturarea cuvintelor ca urmare a unor interpretări eronate a formelor/semnificațiilor acestora de către vorbitori.
Nu mai vrem să ne distanțăm social, dar s-ar putea să acceptăm să ne distanțăm fizic…
Probabil că ați observat deja că expresia distanțare socială, utilizată intens în ultimele două luni, este înlocuită, treptat, cu alternativa distanțare fizică. Schimbarea nu este altceva decât manifestarea unei tendințe relativ noi în lingvistica mondială care se suprapune într-o oarecare măsură pe curentul corectitudinii politice: eufemizarea. Exemplul este emblematic în condițiile în care autoritățile statale fac eforturi mari de a „ambala” într-un mod cât mai acceptabil pentru populație restricțiile uriașe pe care le impun. Utilizarea insistentă a sintagmei ‘distanțare socială’ de către vectorii de imagine (de regulă politici), într-o perioadă neagră pentru umanitate, a determinat impregnarea acesteia cu conotații vădit negative. Motiv pentru care, acum, se fac eforturi mari de a elimina expresia din mentalul colectiv și de a o înlocui cu distanțarea fizică.
Este foarte previzibil ca în următorii ani să asistăm la un transfer masiv de cuvinte, termeni și concepte dinspre sferele științei (cel mai probabil, cu precădere din medicină și a statistică) înspre limbajul cotidian. Toate schimbările care se vor produce în această perioadă vor sta mărturie influenței pe care evenimentul istoric la care asistăm le va avea asupra conștiinței umane. Iar, peste decenii sau secole, studiile diacronice asupra limbilor vor putea stabili cât de majoră a fost, de fapt, influența pandemiei din 2020 asupra omenirii.
Add Comment