Invazia Rusiei în Ucraina precum și utilizarea de către Rusia a energiei și alimentelor ca mijloace pentru a își îmbunătăți poziția de negociere cu Ucaina și țările occidentale are urmatoarele consecințe: presiune asupra prețurilor mărfurilor energetice, presiune asupra mărfurilor alimentare precum și afectarea lanțurilor de producție.
Din perspectiva energiei, reducerea cantităților de gaz metan, precum și petrol și derivate de petrol exportate de către Rusia către Uniunea Europeană atât ca urmare a deciziei Rusiei de a folosi oferta acestor produse ca mijloc de a-și îmbunătăți poziția vs Uniunea Europeană cât și ca urmare a deciziilor UE de a nu mai importa asemenea produse pentru a nu contribui la finanțarea războiului pornit de Rusia în Ucraina a condus la creșterea, la niveluri istorice a prețului gazului metan în Europa. Cum gazul metan este folosit și pentru producția de electricitate, și pretul energiei electrice a crescut la maxime istorice.
Cum probabil, Uniunea Europeană va renunta la importurile de combustibili folsili din Rusia, oferta în Uniunea Europeană va ră,â pe termen mediu sub presiune și implicit prețurile vor rămâne ridicate. De asemenea, conversia către forme de energie sustenabila impune investitii, ceea ce insemna costuri semnificative, ce vor fi recuperate prin prețurile energiei. Prin urmare, prețurile produselor energetice în Uniunea Europeană vor rămâne ridicata pe termen mediu, afectând competitivitatea firmelor europene în termeni absoluți dar și relativi în raport cu compaii din SUA și Asia.
În ceea ce privește produsele alimentare, Ucraina este un exportator de cerelale semnificativ pe piața globală. Prin urmare, afectarea atât a capacității de producție cât și a capacității de export a Ucrainei reduce oferta la nivel global, cu impact asupra prețurilor mărfurilor alimentare. Este rezonabil de presupus că vor fi ani până se va putea restabili capacitatea de export a Ucrainei anterioare războiului. Și, ca urmare, presiunea, la nivel global, asupra prețurilor mărfurilor alimentare va rămâne.
Atât Rusia, cât și Ucraina erau, anterior izbucnirii războiului exportatori atât de mărfuri cât și de echipamente folosite în diverse industrii cum ar fi industria chimică și industria metalurgică. Ca urmare a războiului, aceste fluxuri au încetat sau s-au redus semnificativ. Prin urmare, sunt căutate rute alternative de aprovizionare, precum și de relocare a producției din Rusia.
În aceste condiții, pentru a gestiona impactul negativ al acestor evoluții, precum și pentru a asigura reziliența, România ar trebui să orienteze investiții în următoarele domenii: creșterea producției de energie, dezvoltarea infrastructurii și investitii în logistica, precum și investiții în agricultură.
În privința energiei, cum oferta va rămâne limitată la nivelul Uniunii Europene din cauza situației geopolitice, este esențială majorarea ofertei. Aceasta se poate realiza prin prioritizarea investițiilor în extracția de gaz metan din platoul Mării Negre, producția de hidrogen (care poate fi combinat cu gazul metan), construirea de terminale de gaz lichefiat, precum și prin dezvoltarea infrastructurii de transport al gazului metan, inclusiv creșterea capacității de interconectare cu țările vecine. Investițiile în distribuția și transmisia de energie electrică devin mai importante, având în vedere nevoia de a accelera producția și consumul de energie electrică, precum și extinderea numărului de prosumatori. De asemenea, trebuie prioritizate investiții pentru producerea de energie regenerabilă, mai ales că sunt disponibili bani prin diverse programe ale Uniunii Europene. În acelasi timp, trebuie incurajată economisirea de energie și utilizarea cât mai eficientă a acesteia. Digitalizarea în sectorul energiei va crește eficiența sectorului și calitatea serviciilor pentru consumatorul final.
De asemenea, este esențială, fiind chiar o problemă de securitate națională, dezvoltarea infrastructurii: rutiere, maritime și feroviare. Dezvolatrea infrastructurii facilitează realizarea de investiții și implicit dezvoltarea incluzivă la nivelul țării, turismul, precum și schimburile comerciale, cu atât mai mult în contextul intrării, într-un orizont previzibil, a României în spațiul Schengen. Mai mult, în contextul geopolitic actual, a avea o infrastructură dezvoltată, precum și spatii logistice adecvate poate reprezenta un avantaj economic substanțial și conduce la creștere economică.
În privința dezvoltării infrastructurii, dezvoltarea portului Constanța reprezintă nu doar un obiectiv național, dar și global. Prin portul Constanța au fost exportate o mare parte din cerealele produse de Ucraina. Astfel, ca urmare a creșterii volumelor de marfă, a fost pusă o presiune imensă pe actuala infrastructură.
Este necesar ca statul să investească pentru a dezvolta portul Constanța până la un nivel care să permită tranzitul mărfurilor ucrainene, dar și al celor românești, în conditii optime.
În anul 2022, deficitul comercial a depășit 30 de miliarde de euro. Statul ar trebui să susțină prin programe de sprijin capitalul românesc, obiectivul fiind crearea de plus-valoare astfel încât deficitul comercial să fie redus. De asemenea, o astfel de masura ar duce la creșterea nivelului de taxe colectate, cu efect direct în diminuare deficitului bugetar.
Un al treilea domeniu prioritar ar trebui să fie reprezentat de agricultură. Cu investiții în producție, irigații dar mai ales în procesare, România are capacitatea de a deveni un jucător regional în acest sector având în vedere resursele naturale de care dispune. Însă schimbările climatice sunt o certitudine, iar pentru a asigura o producție constantă, sunt necesare investiții. De exemplu, în acest an, producția agricolă a fost puternic afectată de secetă. Mai mult, prețurile la nivel internațional la mărfurile agricole sunt ridicate și probabil vor rămâne la aceste niveluri și în următorii ani, iar o creștere a ofertei în România pe de o parte ar contribui la reducerea inflației (în 2022, cea mai mare contribuție la rata inflației a venit de la mărfurile alimentare), iar pe de altă parte ar aduce venituri ridicate producătorilor locali.
O strategie privind competitivitatea și reindustrializarea trebuie să fie finalizată și implementată urgent, ținând cont de noile tehnologii, digitalizarea proceselor din economie și utilizarea pe scară largă a inteligenței artificiale. Cascada de crize trebuie sau ar fi trebuit să constituie momentul pentru o strategie pe termen lung pentru economia românească.
Anca Dragu, Adrian Codîrlașu, Claudiu Vuță, Otilia Nuțu
Add Comment