Asistăm în acest moment la cea mai mare criză posterioară celei din 1929, mult mai gravă decât cea începută în 2008. Aceste crize au avut în comun o componentă economică. Actuala criză a pornit de la apariția unui risc major la adresa securității tuturor statelor din lume, inclusiv a celor care compun Uniunea Europeană.
Orice criză este totodată și o oportunitate pentru a avansa în direcția unui mai mare grad de unitate europeană, după cum rezultatul acestei crize poate fi abandonarea totală a proiectului european.
Ne aflăm la un moment de răscruce pentru destinul acestui proiect și pentru destinul României ca parte a sa.
Ȋn funcție de cum se va răspunde la această criză, vom ști dacă UE are o identitate bine conturată sau este doar suma unor state naționale, cu interese proprii, imposibil de armonizat chiar și în situații de criză.
Curentul de dezintegrare al UE a triumfat odată cu votul pentru Brexit, dar a marcat un serios recul la alegerile pentru Parlamentul European din 2019. Actuala criză face ca echilibrul fragil, construit de adepții democrației, în interiorul instituțiilor UE ulterior acestor alegeri să fie pus la îndoială nu doar de forțele politice extremist, ci și de cele moderate. Frustrarea și sentimentul de abandon din Italia și, parțial, Spania, au generat deja o reacție de scădere a încrederii în UE din partea acelor forțe politice care au susținut cu tărie, până acum, proiectul european. Este nevoie de măsuri urgente pentru a reconstrui solidaritatea europeană.
Comisia Europeană și statele membre poartă o mare parte din responsabilitate pentru această criză, în principal, din cauza:
- prelungirii discuțiilor referitoare la cadrul financiar multianual
- lipsei de voință prealabilă pentru punerea în comun a anumitor aspecte care țin de politicile în domeniul sănătății publice
- lipsei de pregătire pentru criza actuală (încă de la începutul izbucnirii epidemiei de coronavirus în China se putea anticipa că va ajunge și în Europa)
- lipsei inițiale de soluții
Nu corespunde însă adevărului nici a afirma că UE nu a făcut nimic în fața pandemiei. Astfel:
- suspendarea Pactului de Stabilitate pentru a permite statelor membre să facă investiții în echipamente medicale
- măsurile anunțate recent care oferă răspunsuri la probleme economice post-pandemie
- coordonarea eforturilor medicale
- simplificarea la nivel european a achizițiilor de echipamente medicale
- sumele de bani puse la dispoziția statelor membre pentru a face față pandemiei
arată foarte clar că, după o perioadă inițială de ezitare, lipsă de coordonare și greșeli inerente, liderii europeni au găsit cele mai bune modalități de a continua împreună și de a salva vieți. Există, prin urmare, o rază de speranță: cetățenii europeni și cei care îi reprezintă s-au mobilizat în sfârșit și acționează împreună.
Acesta este mesajul corect care trebuie înțeles în România: în fața acestei crize, niciun stat membru UE nu este singur.
Vom ieși din această criză cu o recesiune economică severă, la nivelul tuturor statelor membre UE. Singurul antidot la recesiunea care va urma este solidaritatea între aceste state, între cetățeni, la nivel de comunități.
UE este marcată în prezent de disputa în jurul eurobondurilor: unele state se opun, alte state sunt favorabile. Consiliul European din 26 martie nu a ajuns la nicio concluzie pe aceeastă temă. Eurogrupul nu a găsit ulterior nicio soluție. Dezacordul este în acest moment la fel de profund ca și la momentul inițial.
Ȋn viziunea ICDE, soluția este, ca și în cazul crizei economice precedente, crearea unei modalități de acces la Mecanismul de Stabilitate Europeană, care are la dispoziție 430 de miliarde de euro. Statele cele mai afectate de pandemie ar trebui să aibă acces prioritar la acești bani.
România trebuie să susțină această poziție care este în avantajul ei: vom putea avea acces la fonduri ce se vor dovedi vitale pentru salvarea de vieți omenești și îngrijrea bolnavilor, în funcție de nevoile proprii raportate la nevoile altor state și în funcție de gravitatea situației.
Este de asemenea necesar, în viziunea ICDE, să fie creat un grup de experți la nivel european pentru a propune și alte soluții de ieșire din criză.
Chiar și într-o situație dificilă, România trebuie să manifeste mai multă solidaritate față de țările cele mai afectate de criza coronavirus. Nu este vorba neapărat de alocarea unor resurse financiare sau medicale, ci de gesturi chiar și simbolice care pot arăta că ne pasă de ceea ce se întâmplă.
România trebuie să joace un rol activ în găsirea unei soluții pentru ieșirea din această criză. Nu ne putem permite să fim pasivi, fiind afectați de pandemie și în fața unui sentiment crescut de lipsă de încredere în proiectul european – un proiect vital pentru România.
China se află acum într-o situație privilegiată, oferind ajutoare țărilor afectate și repornind propria economie. UE nu poate să asiste pasiv la aceste evoluții, în condițiile în care China nu este un model de urmat în privința modelului democratic și de respectare a drepturilor omului. UE trebuie să ofere un model nu doar pentru cetățenii europeni, ci și la nivel global în ceea ce privește gestionarea acestei crize. Ȋntr-o lume aflată în plină pandemie, având o criză economică globală la orizont, UE trebuie să fie la înălțimea acestor provocări. România nu are decât o singură șansă: să fie parte la efortul de solidaritate la nivel european, să susțină valorile europene și să ofere soluții concrete pentru a ieși din această criză. Salvarea vine din unitatea și nu din dezintegrarea proiectului european.
Photo credit: Background photo created by natanaelginting – www.freepik.com
Add Comment